Tineri de Succes: Eugeniu Mindrigan – Neurochirurg endovascular intervenționist

Tineri de succes: Eugeniu Mindrigan – Intervenții de milimetru. Viziunea unui neurochirurg moldovean în era medicinei moderne

Într-o lume în care suntem învățați să asociem succesul cu faima, banii sau influența, rareori ne oprim să ascultăm poveștile celor care lucrează în tăcere, la limita dintre viață și moarte.

În cel mai nou episod al emisiunii Tineri de succes, am avut în fața noastră un om care îți schimbă viziunea asupra vieții în mai puțin de 20 de minute: Eugeniu Mindrigan, medic neurochirurg endovascular intervenționist.

Nu e doar un titlu greu de pronunțat.E o meserie în care ai nevoie de o precizie mai mare decât a unui sculptor în sticlă, de o răbdare aproape supraomenească și de curajul de a pătrunde, la propriu, în cele mai fragile structuri ale ființei umane: vasele cerebrale.

La întrebarea „Care sunt cele mai importante obiceiuri pentru a ne proteja sistemul nervos?”, acesta a răspuns cât se poate de sincer: sfaturile clasice — somnul, alimentația echilibrată și mișcarea fizică timp de o oră și jumătate până la două ore, în afară de efortul zilnic — rămân esențiale.

Dar, mai important decât atât, sunt aspectele mai puțin discutate: relațiile toxice, care ne consumă încet, dar sigur, și lipsa de sens în ceea ce facem. Pentru sănătatea sistemului nervos, este vital ca tinerii să se regăsească într-un loc, într-un domeniu, într-un ritm al lor, în care să simtă că fac lucrurile din plăcere, nu din obligație.

Dacă Eugeniu de acum i-ar putea spune ceva lui Eugeniu de acum cinci ani — om și medic aflat la început de drum —, i-ar spune că viața este cel mai frumos dar pe care îl poate primi cineva.L-ar sfătui să aibă grijă de cum își petrece și își valorifică timpul, pentru că acesta nu se mai întoarce niciodată și este cea mai prețioasă resursă.Ar face o paralelă cu cartea pe care o citește și i-ar spune că viața e ca o filă dintr-un roman: dacă nu ești atent, nu o mai poți reciti. Iar dacă nu citești prezentul cu grijă, nu o să mai înțelegi nici restul.

Această specialitate este una dintre cele mai solicitante. Te consumă fizic, intelectual și emoțional. Ești mereu la limita dintre rațiune și decizie, în legătură directă cu viețile altora. Medicii, spune el, ajung des la epuizare — dar de fiecare dată, senzația e diferită.

Unii știu să se oprească. Alții nu. Eugeniu recunoaște cu sinceritate că încă nu a învățat pe deplin să-și asculte corpul sau mintea când e prea mult. Se forțează, merge înainte, iar pragul de rezistență tot crește.

Totuși, în momentele de cumpănă, alege conștient să se retragă din activitățile care îi provoacă epuizarea și încearcă să introducă în viața sa lucruri care îi oferă echilibru: învățarea unei limbi străine, alergatul, înotul, o plimbare în natură.

Unul dintre cele mai grele momente? A povestit despre o fetiță de 14 ani cu o formă de cancer cerebral agresiv, netratabilă. Nici în Moldova, nici peste hotare. A fost una dintre acele situații în care medicina recunoaște că nu are soluții.

Dar omul din spatele halatului alb nu se oprește la protocoale. Continuă să fie acolo — prezent, sincer, uman.

Empatia nu e un bonus. E o condiție. Poți fi un chirurg extraordinar, dar dacă nu te doare măcar un pic pentru omul din fața ta, ai pierdut ceva esențial.

„Nu poți face neurochirurgie fără empatie,” a spus el. Și nu poți rezista mult în această meserie dacă te antrenezi să nu simți. Te usuci pe dinăuntru.

A învățat că nu toate cazurile se rezolvă. Dar toate pot fi duse cu demnitate, cu prezență, cu omenie. A învățat să nu se distrugă cu fiecare pacient, dar să fie acolo, 100%. Fără să se închidă. Fără să se blocheze.

Povestea lui nu e despre supereroi. E despre cât de greu e, uneori, să rămâi om. Să nu devii rece. Să nu cedezi. Și totuși, în fiecare zi, să ai puterea să spui:

„Mai încercăm o dată.”